Valorile familiei

În Danemarca, familia în sens tradiţional pierde constant teren de foarte mulţi ani. Este clar că valorile umane şi ale familiei nu sunt importante, ceea este destul de tragic.
Familia daneză este total diferită faţă de cea latină: spaniolă, italiană sau română. Relaţiile dintre părinţi şi copii sunt mult mai distante, părinţii nu-şi ajută copiii, nu le dau bani, iar copiii sunt lăsaţi independenţi chiar de mici, iar educaţia se face de cele mai multe ori la şcoală, nu în familie.
De ce sunt atâtea sinucideri în Danemarca, chiar dacă nivelul de trai este ridicat şi în general nu există lipsuri materiale? Pentru că lipseşte educaţia dată acasă în primii 7 ani.
Eram în centru, pe Konges Nytorv. Din întâmplare am auzit explicaţiile unui ghid către turiştii străini: în Danemarca oamenii se căsătoresc, după care divorţează aproape imediat; iar turiştii au început să râdă în hohote. Nu este de râs, este chiar tragic. Astea sunt valorile familiei? Divorţul?! Cum poate fi educat un copil fără tată sau cu o mamă bolnavă psihic care nu are bani să-l întreţină? Copilul poate ajunge chiar la orfelinat, statul să aibă grijă de el. Unde este responsabilitatea părinţilor referitoare la familie? Este oare mai bine să fii independent – divorţat, decât să ai o familie, iar copilul să fie ca o minge de ping-pong între părinţi?
Homosexualitatea este legalizată, iar partenerii au dreptul să adopte copii, chiar din străinătate. Poate fi considerat un progres acest fapt? De fapt, în Danemarca homosexualii nu se pot căsători, dar pot fi înregistraţi ca parteneri, ceea ce le dă anumite drepturi. În cercurile mai conservatoare există o puternică reticenţă în acceptarea cuplurilor homosexuale ca nucleu al familiei.
Lesbienele pot avea copii din relaţii anterioare. Cum se vor simţi aceşti copii când vor fi crescuţi de persoane de acelaşi sex?
Există o întreagă discuţie, dacă este un drept sau un privilegiu de a adopta copii de către homosexuali. Există o majoritate în parlament care este de acord cu votarea acestei legi.
Cei care trăiesc singuri au dreptul de adopţie, neinteresând pe nimeni orientarea lor sexuală.
Femeile singure au dreptul la inseminare artificială, dacă astfel se consideră a fi viaţa sexuală.
După părerea mea este inacceptabil ca un copil să nu-şi poată cunoaşte părinţii adevăraţi, sau „părinţii” lui să fie de acelaşi sex. Acestea sunt oare valorile familiei şi moralitatea în Danemarca?

Acest articol a fost publicat în Opinii, Social și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s