Diamantul Negru

diamantul-negruBiblioteca Regală a Danemarcei, (Det Kongelige Bibliotek), cunoscută şi sub numele de „Diamantul Negru“ este în acelaşi timp Bibliotecă Naţională, Bibliotecă a Universităţii din Copenhaga, Muzeu danez al cărţii şi tiparului, Muzeu al fotografiei şi Arhivă Naţională.
Ca Bibliotecă Naţională, administrează atât colecţiile de carte daneză, cât şi străină. Completarea colecţiilor se face prin depozit legal şi achiziţii.
Ca Bibliotecă Universitară serveşte Universitatea din Copenhaga şi întreaga ţară.
Ca Institut de cercetare susţine diferite domenii prin intermediul bibliotecii şi funcţiilor sale, specializărilor şi colecţiilor.

Obiectivele bibliotecii sunt:

  • păstrarea şi prezervarea colecţiilor pentru posteritate;
  • asigurarea celui mai bun acces la colecţii;
  • servirea utilizatorilor şi asigurarea facilităţilor pentru studiu şi cercetare;
  • asigurarea de servicii pentru anumite departamente ale Universităţii din Copenhaga;
  • achiziţionarea de publicaţii pentru alte instituţii şi biblioteci prin sistemul on line REX (ALEPH);
  • împărtăşeşte cunoştinţe şi experienţa ca parte şi păstrător al moştenirii culturale naţionale.

Biblioteca Regală a Danemarcei este împărţită în cinci mari sectoare:

  1. Biblioteca Naţională cu departamentul danez; Manuscrise; Hărţi; Tipărituri şi fotografii; Muzică; Orientalia & Judaica;
  2. Biblioteca Universităţii;
  3. Servicii publice, împrumut şi multimedia;
  4. Conservarea fondurilor, legătorie, laborator de conservare a cărţii şi studio foto;
  5. Cercetare şi cultură.

interior-black-diamondFonduri:

– 4,6 milioane cărţi, seriale şi ziare;
– 4.500 incunabule;
– 6.800 metri de manuscrise;
– 277.000 partituri;
– 424.200 microfilme;
– 18.500 documente audiovizuale;
– 10,6 milioane documente grafice;
– 270.000 documente cartografice;
– 5.500 metri de pamflete daneze;
– 6.000 seriale electronice.

Personal: 468 persoane care servesc aproximativ 23.000 utilizatori, media pe an fiind de 855.000 de unităţi de bibliotecă servite.

Colecţii – scurtă istorie:
La 25 oct. 1653 regele Frederik al III-lea numea primul bibliotecar. În timpul domniei sale au fost înfiinţate patru biblioteci. Acestea, împreună cu biblioteca personală a regelui, constituie baza actualei biblioteci regale. Colecţiile au crescut sub regii care au urmat, prin cumpărarea unor biblioteci private, prin moşteniri şi prin prada de război. Biblioteca şi-a asumat caracterul de suport al învăţământului şi caracterul naţional la sfârşitul anilor 1700. Colecţiile de la sfârşitul secolului al XVIII-lea sunt printre cele mai bogate din Europa.
Biblioteca Universitară a fost distrusă în anul 1728 în marele incendiu care a cuprins atunci Copenhaga; prin donaţii succesive fondurile bibliotecii s-au refăcut.
La 1700 se definitivau legile prin care toţi editorii şi tipografii erau obligaţi să livreze un număr de cópii din fiecare tipăritură bibliotecii regale şi bibliotecii universitare. Rezultatul a fost acela că Biblioteca Regală a devenit proprietarul celei mai complete colecţii de cărţi tipărite în Danemarca şi de cărţi străine despre Danemarca. Revizuirea legii depozitului legal s-a făcut în 1997, prin includerea lucrărilor electronice.

Clădiri (sedii):
Actuala Bibliotecă Regală cuprinde patru corpuri de clădire:

  1. Corpul „Holm“ – construit în 1906 pe baza planurilor arhitectului H.J. Holm. Cuprinde marile depozite, săli de lectură, puncte de informare şi Centrul de Studii Internaţionale;
  2. Corpul „Hansen“ – construit în 1968 şi numit după arhitectul Preben Hansen. Conţine birouri şi săli pentru diferite servicii;
  3. „Diamantul“ – deschis în 1999 – cuprinde săli de lectură, centre de studiu, săli de conferinţe, birouri, săli de expoziţie, sală de concerte şi restaurant;
  4. „Peştele“ – găzduieşte: Kvinfo – Centrul danez pentru informare asupra femeii, Arhivele daneze de folclor, Societatea daneză pentru limbă şi literatură şi Centrul de informare asupra literaturii daneze.

Întreaga concepţie şi realizare a „Diamantului Negru“ respectă spiritul grundtvigian al educaţiei adulţilor şi formării continue. În iunie 1968 în Danemarca se reglementa instruirea adulţilor în timpul liber. Prin ea erau susţinute aranjamentele culturale suplimentare (conferinţe şi prezentări, lecturi, expoziţii de artă, concerte, cursuri prin corespondenţă şi instruire extraprofesională) cu suport financiar din partea statului, fără vreo restricţie educaţtională sau ideologică.
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, se mai cere făcută o precizare: de la 1 ianuarie 2001 a intrat în vigoare o lege care acordă subvenţii aproape nelimitate proiectelor educaţionale.

Acest articol a fost publicat în Cultură, Social și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s