Feminism danez

În Danamarca, preluarea totală şi absolută a tuturor instituţiilor publice de către feminişti este la un nivel egalat probabil numai în celelalte ţări scandinave. Chiar dacă această cale a fost urmată de aproape toate naţiunile vestice, aici succesul este incontestabil şi neatins încă.
În Danemarca, „lungul marş“ prin instituţii a început în anii ’60, în timpul a ceea ce s-a numit „Al doilea val al feminismului“ (1970-1985). Guvernul Social-„Democratic“ de atunci a fost foarte rapid în adoptarea „egalităţii între sexe“ ca politică a partidului. De notat că danezele au obţinut egalitate politică în anii ’20, dar aici nu este vorba despre asta.
Această atitudine ideologică a fost plasată apoi în curricula şcolară, care a ajutat în acceptarea ideii pe plan naţional. Chiar de la vârste foarte mici, convenţiile asupra rolului genurilor se redefinesc. Băieţii sunt învăţaţi să gătească, iar fetele să taie lemne. „Egalitatea“ a fost dusă la concluzia sa logică. Copiii sunt îndoctrinaţi cu această noţiune şi li se spune că atât bărbaţii cât şi femeile trebuie să muncească.
Intenţia, în mare parte, a fost să distrugă convingerea obişnuită că datoria femeii este de a fi soţie şi mamă, şi substituie ideea că locul ei este lângă bărbatul ei în birou sau în fabrică. Mass-media controlată de către stat a jucat de asemenea un rol, iar ceea ce s-a numit „rolul discriminării sexuale“ a fost oficial interzis în programele pentru copii.
Efectul acestei inginerii sociale se poate vedea azi în Danemarca, mult mai mult decât în altă parte. Bineînţeles că aceasta se întâmplă şi în ţările vestice, dar aici totul pare să fie exacerbat, extrem şi accentuat.
În anii ’60 femeile au început să intre pe piaţa muncii daneze „în masă“, timp în care un grup radical auto-intitulat Mişcarea „Ciorapilor Roşii“ (Rødstrømpebevælgelsen) s-a evidenţiat în conflictul genurilor în Danemarca. Ei au fost în mod evident inspiraţi de lucrările lui Gloria Steinem şi Betty Friedan precum şi de ideologia lui Lise Nørgaard, care a criticat foarte dur încercările asociaţiilor „pro-familie“ de a ridica profilul şi statutul social al „menajerei, bonei, baby-sitter“ la rang de profesie, la fel ca orice alt serviciu. Nørgaard a considerat aceasta ca o „strategie masculină vicleană“ pentru a ţine femeile „sclave“ acasă.

fem

Foto: „Frumoasele“ daneze, reprezentantele feminismului danez

Mişcarea „Ciorapilor Roşii“ a atins apogeul în anii ’70, când ideologia sa anti-masculină, anti-familie a fost inclusă în Politica „Oficială“ de Egalitate în care statul, autorităţile locale şi partidele politice precum şi organizaţiile sindicale au preluat rolul „organizaţiilor de femei“. Aceasta a condus la ceea ce astăzi se numeşte deschis ca fiind „Feminism Instituţionalizat Sponsorizat de Stat“.
Activiştii „Ciorapilor Roşii“ ai anilor ’60 şi ’70 sunt acum în poziţii de extremă autoritate în viaţa publică daneză, şi continuă să-şi exercite influenţa răuvoitoare asupra întregii societăţi. A fost un „coup d’etat“ a genurilor, de proporţii fantastice.
Statul a fost capabil să exercite un control intelectual disproporţionat asupra populaţiei văduvită de influenţele din afara graniţelor, Danemarca fiind relativ izolată de curentul vieţii europene. Relaţia dintre mass-media şi sistemul educaţional, de exemplu, era nemaiîntâlnit astfel încât, în anii ’60 şi ’70, ambele erau controlate de Ministerul Educaţiei, şi neoficial, chiar şi acum sunt, dar într-o măsură mai mică.

Acest articol a fost publicat în Istorie, Opinii, Politică și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s