Bătălia de la Copenhaga (1807)

În august 2007 s-au împlinit 200 de ani de la cea de-a doua bătălie de la Copenhaga (16 august – 5 septembrie 1807) [prima bătălie a avut loc în aprilie 1801] care a constat în atacul trupelor engleze asupra populaţiei civile din Copenhaga pentru a captura flota daneză, aceasta pentru a împiedica Danemarca să se alăture  Sistemului Continental din punct de vedere economic.
Danemarca a avut un teritoriu mai mare decât acum, având în posesie provincia Holstein (acum parte a Germaniei) şi toată Norvegia. La acea vreme majoritatea trupelor daneze sub conducerea Prinţului moştenitor, Frederick VI, apărau graniţa sudică împotriva atacurilor posibile ale francezilor, astfel că apărarea oraşului Copenhaga era limitată.
Guvernul britanic a decis să captureze flota daneză pentru a evita căderea ei în mâinile lui Napoleon şi astfel au atacat Copenhaga fără nici o declaraţie de război. Trupele engleze comandate de generalul Wellesley au înfrânt slabele forţe daneze lângă oraşul Køge, la sud de Copenhaga. În câteva zile, Copenhaga a fost încercuită complet. Danezii au respins cererile englezilor de a se preda, astfel flota britanică sub comanda amiralului James Gambier a bombardat oraşul între 2 şi 5 septembrie 1807. La 7 septembrie 1807, generalul danez Ernst Peyman (1737-1823) a predat atât oraşul cât şi flota (18 nave de război, 11 fregate, câteva vapoare mai mici, 26 nave de luptă) covârşitoarei armate britanice sub conducerea generalului Lord Cathcart. În plus, au fost distruse 74 nave de luptă din dotare, împreună cu două fregate mai vechi şi alte vase.

bomb1

Englezii au tras 5.000 de focuri de armă în Copenhaga în prima noapte a bombarda-mentului, numai 2.000 în cea de-a doua noapte şi 7.000 în a treia noapte. Mai mult de 2.000 de civili au fost ucişi şi 30% din clădiri au fost distruse în timpul luptelor. Printre clădirile atinse a fost şi biserica Vor Frue Kirke. În bombardament s-a folosit racheta Congreve care a cauzat incendiile. La 21 octombrie 1807 flota britanică a părăsit Copenhaga cu destinaţia Anglia. Războiul a continuat până în 1814, când a fost semnat Tratatul de la Kiel.

Generalul danez Peyman avea ordin de la Prinţul moştenitor să incendieze flota daneză, deoarece regele, Christian VII, nu era în abilitatea facultăţilor sale mentale. Nimeni nu ştie de fapt de ce nu a fost incendiată flota. După capturare, o fostă navă de război daneză, Neptunos, a fost incendiată lângă insula Hven, iar când s-a apropiat furtuna în Kattegat, 23 dintre navele de luptă capturate au trebuit distruse sau abandonate. Din cele 15 nave de război care au ajuns în Anglia, toate au intrat în flota britanică dar numai 4 – Christian VII 80, Dannemark 74, Norge 74 şi Princess Carolina 74 – au mai intrat în serviciul activ.

Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s