Clepto-cultura

Danezii sunt hoţi, dar nu în sensul că şterpelesc mai multe mere din supermarket sau escrochează mai multe miliarde (precum Stein Bagger) decât orice altă societate care are conceptul de proprietate privată. Sigur că nu, danezii sunt mult mai perfizi, sofisticaţi şi vicleni decât atât.
Danezii fură realizări. Nu Premiul Nobel – e prea puţin, nu Premiul Oscar – e prea mult. Dacă danezilor le plac şi consideră că acestea constituie un fel de victorie pentru danezism, le vor lua negreşit din mâinile tale şi apoi dansează în Piaţa din centrul oraşului chiuind şi celebrând, felicitându-se reciproc pentru o treabă bine făcută, aceasta fiind dovada finală a supremaţiei modelului danez pe câmpul de luptă al utopiilor.
Luaţi-i de exemplu pe Viggo Mortensen, sau Scarlett Johansson sau Connie Nielsen, sau Lars Urlich. Toţi sunt staruri, artişti pe merit respectaţi – şi, într-un fel sau altul, cu sânge danez în vine. Fiecare dintre ei a fost târât prin vârtejul lăcomiei, luându-li-se fiecare bucată a realizărilor lor de fiecare dată când au pus piciorul pe aceste coaste dezolante ale mării.
„Cum este să fii danez?“, „Cum este să ai strămoşi danezi?“, „Faptul că ai văzut odată o poză cu Hans Christian Andersen te-a ajutat în carieră?“, acestea sunt câteva din întrebările la care trebuie să răspundă celebrităţile internaţionale mult-aplaudate, ori de câte ori este prezentă presa. S-ar părea că anii în care se rafinează competenţele şi calităţile lor, numeroasele dezamăgiri şi nivelurile astronomice de vitejie care duc la respect nu au nimic de-a face cu faptul că o anumită parte din variaţiile lor genomice provin de la strămoşii lor din regiunea Mării Baltice.
Simţul a ceea ce este al tău sau al meu nu opreşte jefuirea la lumina zilei a inocenţilor artişti, oameni de ştiinţă şi industriaşi de fructele muncii lor. Danezii profită de fiecare posibilitate disponibilă de a culege orice atârnă în curtea întregii populaţii. Tot astfel s-a întâmplat cu poloneza Caroline Wozniacki sau kenyanul Wilson Kipketer.
Din anumite motive, în Danemarca oamenii discută despre străini, ei sunt neinteresaţi de nimic altceva. Cu ce se îmbracă? Ce mănâncă? Unde locuiesc? La ce programe TV se uită? Dar întrebarea mult mai importantă decât acestea, este: Cum putem să-i facem să renunţe la tot şi să facă ceea ce facem noi?
Una din cele mai persistente percepţii este aceea care arată că oamenii care nu pot demonstra un pedigree care conţine cel puţin trei generaţii pure de vikingi, sunt leneşi şi nu pot fi de încredere. Numărul ridicat de persoane cu origini misterioase, în statisticile privind şomajul, a fost perceput atât ca dovadă a acestui fapt cât şi ca motiv că aceste triburi exotice şi degenerate moral trăiesc într-o totală izolare în viaţa de zi cu zi. Acest fenomen a fost botezat „Societăţi paralele“ şi a fost înţeles ca „lipsă de integrare“.
Este practic imposibil să obţineţi un interviu de angajare în cazul în care numele de pe cerere ar avea cea mai mică aluzie nenordică. Este un fapt bine cunoscut printre imigranţi şi copiii lor, că dacă trimiteţi două cereri identice de locuri de muncă pentru aceeaşi slujbă, Gudrun ar ajunge la interviu, Gürcin , nu.
Danezii susţin sus şi tare că străinii sunt vinovaţi că refuză să se integreze, până când un studiu al Ministerul pentru Imigrări arată că lupta pentru a obţine o şansă de a contribui la societate încet dar sigur, a început să dea roade. Dupa 15-20 de ani de umilire, imigranţii nu mai trebuie să trimită 300-400 cereri pentru a obţine un loc de muncă.
Si ce sa întâmplat? Raportul de la Minister a fost sărbătorit în ziare, TV şi la barul local pentru a ridica nivelul moral: „Uită-te la asta! Străinii lucrează la fel de mult ca danezii! Asta trebuie să însemne că danezii sunt cei mai buni din lume în integrarea oamenilor. De fapt aceasta dovedeşte doar ceea ce am ştiut întotdeauna: societatea daneză este cea mai bună din lume, şi niciodată nu trebuie să se schimbe nimic din modul în care facem lucrurile pentru că suntem pur şi simplu divini!“
Pentru a conchide: Dacă vizitaţi Danemarca pentru prima dată şi credeţi că mersul pe jos pe străzi este sigur – gândiţi-vă încă o dată. Ceasul şi portofelul dumneavoastră pot fi în afara pericolului, dar dacă aţi făcut ceva bun în viaţa dumneavoastră, dacă ceea ce aţi făcut a avut un impact oricât de mic şi nesemnificativ pentru binele lumii – verificaţi-vă buzunarele cu regularitate în timp ce locuiţi în această ţară superbă, Danemarca.

Acest articol a fost publicat în Cultură, Opinii și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s