Sankt Hans aften

În data de 23 iunie, în Danemarca se celebrează Sankt Hans aften, sau St. John’s Eve (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul), în România acest obicei poartă denumirea de Drăgaica sau Sânzienele.
În Danemarca, se cântă tradiţionalul Vi elsker vort land „Ne iubim ţara noastră“ scris de Holger Drachmann, se petrece, se fac picnicuri. Tradiţia presupune arderea pe un lac a unei vrăjitoare făcută din lemn şi paie în amintirea arderii vrăjitoarelor din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.
(Foto: Vrăjitoare care va fi arsă, Parcul Tivoli , 23.06.2005)

Posted in Opinii, Religie | Etichetat , , | Un comentariu

Søren Kierkegaard – Jurnalul seducătorului

jurnalul_seducatorului

Jurnalul seducătorului

Jurnalul seducătorului surprinde sufletul uman, „interiorul”, în totală contradicţie cu „exteriorul” său: Johan, seducătorul, are o artă desăvârşită de a-şi ascunde intenţiile, controlându-şi pas cu pas întregul comportament în relaţiile cu Cordelia, astfel încât ea să ia minciunile exprimate frumos drept adevăr, în timp ce adevărul să-i rămână ascuns.
Partea a doua a cărţii conţine trei texte, ale căror titluri sunt semnificative:
Legitimitatea estetică a căsătoriei, Echilibrul dintre estetică şi etică în elaborarea personalităţii şi o „scrisoare” către cititor, Ultimatum, în care îndoiala şi neliniştea sunt alungate cu afirmaţia că „raportat la Dumnezeu, omul greşeşte totdeauna”, ceea ce este în măsură să-i dezlege curajul şi să-l îndemne la acţiune.

JURNALUL SEDUCĂTORULUI este mai întâi o poveste de dragoste aparte, care n-a încetat să seducă generaţii după generaţii de cititori, trezind pasiune pentru îndrăzneală, admiraţie pentru înălţimea expresiei, dezaprobare faţă de einismul gândului, râsul-plânsul care însoţesc moartea visului. Este povestea sufletului uman pus în situaţii de viaţă bulversante. Este destinul posibil, care ne atrage în ascunzătoarea lui plină de capcane.
Este povestea unei tinere femei, supusă convenţiilor sociale ale secolului trecut, dar obligată de bărbatul pe care îl iubea să sfideze aceste condiţii şi să se ridice deasupra epocii sale.
Este povestea unui bărbat care se visă monarhul absolut al regatului feminin şi care, sub înfăţişarea unui Faust, acţionează ca un Mefisto pentru care drumul spre înalt al sufletului femeii trece numai prin iadul suferinţelor de neîndurat.

JURNALUL SEDUCĂTORULUI este seducţia însăşi.

Cartea poate fi descărcată de aici.

Posted in Opinii | Lasă un comentariu

Inimi de Crăciun

Inimi de Crăciun

„Inimile de Crăciun“, tradiţia daneză de Crăciun unică, de tăiere şi împăturire a hârtiei, a fost inventată de celebrul povestitor Hans Christian Andersen acum mai bine de 150 de ani.

S-ar zvoni că cea mai veche inimioară creată ar fi cea din anul 1860 şi că autorul ar fi nimeni altul decât cunoscutul Hans Christian Andersen. Această operă poate fi văzută în Casa lui Hans Christian Andersen din oraşul Odense. Cu toate acestea, ar exista voci care ar spune că “inima” totuşi nu ar aparţine lui Hans Christian Andersen şi asta pentru că autorul nu pomeneşte de ea nicăieri în memoriile sau lucrările sale. Însă cum nu avem de unde să aflăm rămânem la varianta Hans Christian Andersen.

În principiu, aceste inimi constau din două bucăţi de hârtie lucioasă de diferite culori (în special alb şi roşu) care sunt tăiate şi îndoite într-un anumit fel, astfel încât să formeze o inimă. Există nenumărate posibilităţi de realizare a unor astfel de inimi. Design-ul şi modul de construcţie poate fi consultat aici:

1. Papermatrix
2. Our Own Little World
3. Håbet

Posted in Opinii, Social | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Santa Lucia

În Danemarca, ziua Luciei, ’’Luciadag’’, a fost celebrată pentru prima dată în 13 decembrie 1944. Această tradiţie a fost importată din Suedia la iniţiativa lui Franz Wend, secretarul Föreningen Norden, într-o încercare „de a aduce lumină în timpuri ale întunericului”. Implicit, aceasta însemna un protest pasiv împotriva ocupaţiei germane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar de atunci a devenit o tradiţie.
Featured imageCu toate că aceasta a fost importată din Suedia, diferă cumva prin aceea că celebrarea a fost totdeauna centrată puternic pe Creştinism şi este un eveniment anual în cele mai multe biserici în preajma Crăciunului. Şcolile şi grădiniţele folosesc, de asemenea, această ocazie pentru a marca evenimentul ca o zi specială pentru copii ca o ultimă zi înaintea vacanţei de Crăciun, dar nu are un alt impact social.
Sunt multe legende asociate cu Lucia, începând din Sicilia secolului al IV-lea. O fată tânără şi-a donat zestrea săracilor şi s-a convertit la creştinism. Pentru aceasta, a fost acuzată de vrăjitorie şi condamnată la moarte. O altă legendă ne spune despre foametea din epoca medievală. Un chip strălucitor îmbrăcat în alb, Santa Lucia, a trecut peste un lac în provincia Värmland, Suedia. Ea a adus daruri şi mâncare oamenilor înfometaţi. Aceste legende variază, dar Lucia străluceşte ca un simbol al luminii şi speranţei tuturor.
Cu toate că nu se observă, există tradiţii istorice suplimentare conectate cu această celebrare. Cu o zi înainte, lumânările sunt aprinse iar becurile electrice sunt stinse, iar în duminica cea mai apropiată zilei de 13 decembrie, în mod tradiţional danezii merg la biserică.
Versiunea daneză a cântecului napolitan reflectă în mod evident legătura strânsă cu creştinusmul.

Posted in Cultură, Istorie, Religie | Etichetat , | Lasă un comentariu

Sf. Martin

În Ziua de Sf. Martin ( 11 noiembrie) este sărbătorit Martin de Tours . Este perioada strângerii recoltei. În Europa Centrală, acest obicei are forme diferite, dar în principal se prezintă printre altele cu o procesiune cu cântece despre Sf. Martin şi o masă festivă în familie.
Acest obicei provine din lumea antică. În Imperiul Bizantin, creştinii sărbătoreau Ziua de Sf. Martin (11 noiembrie) prin post timp de 40 de zile.
Această sărbătoare a fost preluată şi pe Valea Rinului, iar la data de 11 noiembrie este declarat oficial Carnavalul. Impozitul era plătit în trecut prin produse naturale, iar gâsca era îndopată înainte de Crăciun, de aici provine gâsca ca simbol al sărbătorii Sf. Martin.
Sfântul Martin s-a născut în jurul anului 316 în oraşul roman Pavia, din Ungaria de astăzi. Cu toate că provenea dintr-o familie de păgâni, la vârsta de 12 ani şi-a dat seama de profunzimea învăţăturii creştine, la 18 ani fiind botezat în rit creştin. În acele vremuri exista legea ca fiii cavalerilor să preia serviciul militar al taţilor. Astfel, la 15 ani Martin a devenit cavaler în ciuda faptului că el nu îşi dorea acest lucru.
De această perioadă se leagă o legendă, care povesteşte că într-o zi geroasă de noiembrie pe un drum de ţară din Franţa călărea un grup de tineri veniţi din Italia şi care trebuiau să ajungă în următoarea localitate înainte de căderea nopţii. Printre aceştia se afla şi tânărul Martin. Se înnoptase când au ajuns la Amiens, însă poarta cea mare a oraşului era încă deschisă. Când a dorit să treacă prin ea, calul lui Martin s-a oprit. A zărit un om sărman care căuta adăpost de vânt într-o nişă a zidului ce înconjura oraşul, care era sumar îmbrăcat şi tremura de frig. Tânărul, pe tot drumul împărţise adesea pomeni oamenilor sărmani, rămânând cu veşmântul de cavaler şi mantia. Din dorinţa de a ajuta a scos sabia, şi-a tăiat mantia în două, o jumătate a dat-o omului sărman şi cealaltă jumătate şi-a pus-o peste umeri .
Când l-au văzut camarazii săi au fost miraţi de gestul de milostenie făcut. Răspunsul a fost: „Am procedat aşa cum aş fi făcut-o pentru un frate” .
În acea noapte pe Martin l-a trezit o lumină strălucitoare, apărându-i Iisus în statura omului sărman, purtând jumătatea de mantie şi arăta îngerilor pe cel ce-l îmbrăcase. Această trăire l-a impresionat pe eroul legendei până în adâncul inimii. S-a simţit chemat să slujească creştinismul, lăsându-se botezat. A acţionat altruist între oameni, din bunătatea şi iubirea sa. Mulţi cavaleri i-au urmat exemplul.
O altă legendă spune că Sf. Martin s-a ascuns într-un hambar, dar o gâscă i-a dezvăluit prezenţa printr-un măcănit. De aceea pasărea a fost ucisă şi mâncată la cină.
În Danemarca, friptura de gâscă servită la cina de Mortensaften (10 noiembrie) este un obicei care a apărut imediat după reformarea bisericii. Danezii consideră că această tradiţie le este specifică numai lor. Sf. Martin a devenit sărbătoare religioasă din 1770.
Tot în această zi este celebrat Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483 – d. 18 februarie 1546), primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane. Biserica daneză s-a reformat în 1536 în timpul lui Christian III. Protestantismul luteran este principala religie în Danemarca.

Posted in Opinii, Religie | Etichetat , | Lasă un comentariu

Vikingii şi Iisus

În scrierile pline de anecdote ale lui Notker  Balbulus (Gesta Caroli Magni), găsim la un moment dat un pasaj care dincolo de exagerările sale, prezintă şi unele indicii esenţiale referitoare la cum înţelegeau vikingii creştinismul […].

Notker spune anecdota cu scopul de a arăta cât de puţin îi interesa pe vikingi însemnătatea sfintelor taine şi că de fapt adoptarea creştinismului avea nişte scopuri cât se poate de pragmatice. Fenomenul botezării în masă a vikingilor, periodic, se datora în primul rând faptului că prin creştinare erau facilitate legăturile politice dintre scandinavi şi lumea occidentală. O problemă foarte delicată însă este aceea care ţine de adaptarea mentală la noua ideologie religioasă. Ce ştiau vikingii despre creştinism? Ce credeau despre el şi cum l-au legat de tradiţiile lor strămoşeşti? Din păcate nu avem decât nişte informaţii fragmentare pentru secolele IX-X, majoritatea din poezia scaldică şi inscripţiile runice.

Oficial vorbind, creştinismul adoptat în mod oficial de lideri precum Harald Blåtand sau Volodimer cel Mare în a doua jumătate a secolului al IX-lea, a suferit o fază incipientă, de preconvertire, în care sâmburii credinţei noi ajungeau printre indivizii de rând. Marile catedrale, mănăstirile şi bogăţiile de aici cu siguranţă că au atras atenţia nordicilor asupra ei. Cele mai timpurii informaţii despre botezul nordicilor ne duce chiar în timpul lui Charlemagne, a cărui expansiune l-a pus faţă în faţă cu căpeteniile din sudul Danemarcei (Hedeby). Nu au existat doar confruntări, ci şi schimb de emisari.

Una dintre metodele folosite de Carol cel Mare pentru a profita de pe urma conflictelor dintre lideri danezi a fost trimiterea de misionari pentru a răspândi creştinismul. O încercare cu succese limitate, ce-i drept. Pentru anul 807 însă, anonimul Poeta Saxo ne povesteşte că un anume lider pe nume Halfsdan vine la împărat cu o suită de danezi, cerând botezul. Iar 20 de ani mai târziu, regele Harald Klak este botezat cu toată familia şi alaiul de războinici la curtea lui Ludovic cel Pios, un act de necesitate politică pentru a câştiga aliaţi în luptele de acasă.

[…] Prelaţii creştini erau conştienţi că vikingii nu ţineau cont de normele şi tradiţiile creştine. Unul din scopurile pentru care episcopul Ansgar a plecat cu Harald Klak în Danemarca a fost pentru a se asigura că nordicii nu revin la vechile lor obiceiuri. Biserica ştia că trebuie să aplice anumite metode pentru a-i acomoda pe nou-convertiţi. Una dintre acestea, sancţionată încă din secolul al VI-lea de către papa Grigore cel Mare, era nu numai interzicerea tradiţiilor păgâne, dar şi înlocuirea lor cu cele creştine şi impregnarea lor cu sensuri creştine. Cei care îi instruiau pe păgâni se pare că se limitau la a propovădui noţiunile esenţiale, şi acelea mult simplificate. Pentru Rimbert, convertitul ideal este cel care se încrede în Dumnezeul unic, iar acesta este Iisus. Trinitatea creştină a fost probabil asociată unui soi de politeism, la fel şi îngerii sau sfinţii ar fi fost asociaţi zeităţilor din panteonul nordic.

Ideea unicităţii dumnezeului creştin şi al echivalenţei sale cu Iisus era aproape regulă în perioada convertirii. Invocaţiile de pe pietrele runice nu pomenesc nimic despre calitatea sa de fiu al lui Dumnezeu, iar sinonimia dintre Iisus şi Dumnezeu se reflectă şi în folosirea formulei de “mama lui Dumnezeu”. Şi scalzii de peste două secole păstrează echivalenţa, atribuindu-i lui Iisus mai multe metafore: ‘prinţul muritorilor’, ‘regele soarelui’, etc. Dumnezeu-tatăl este o prezenţă aproape necunoscută, exceptând poemul Lausavisur, unde există distincţia. Iisus rămâne dominant în statutul său de zeitate supremă mult timp după epoca convertirii.

Dar imaginea pe care o au nordicii despre Iisus se pare că ar fi una departe de cea comună în cercurile creştine occidentale. Atât pe pietrele runice, cât şi poemele scaldice îl prezintă ca pe un conducător puternic şi măreţ. Cele mai vechi reprezentări ale sale, ca de exemplu cea de la Jelling, îl înfăţişează într-o postură glorioasă, triumfătoare. Ideea unui Christ suferind era aproape absurdă pentru vikingi, deşi au avut destule ocazii să vadă crucifixuri cu răstignirea sa. Mai mult, valori precum caritatea şi umilinţa erau cu totul străine mentalităţii vikinge. Iisus este în primul şi în primul rând un lider (konung) puternic, a cărui autoritate se extinde asupra lumilor terestre şi cereşti […].

Iisus este aşadar înzestrat cu funcţiile şi calităţile unui veritabil konung al epocii vikinge. Este apărătorul teritoriilor şi oamenilor (vörðr), atât în sens spiritual cât şi fizic. Liderii vikingi încep şi ei să se compare cu el, cum este cazul lui Knut cel Mare. Apoi, în calitate de rege, el posedă gipta (soartă bună, noroc), pe care o poate transmite altor persoane. Un scald atribuia victoriile regelui Svein din 1014 acestei sorţi favorabile pe care i-a oferit-o prinţul cerului. Imaginea de războinic cuceritor este atestată de surse dinaintea convertirii, dar alte funcţii ale sale apar mai târziu, prin secolul al XI-lea.

[…] Credinţele religioase erau mixte şi flexibile în secolul al IX-lea, după cum ne demonstrează şi anumite artefacte, medalioane sau monede, care prezintă atât simbolul lui Thor, ciocanul, cât şi pe cel al lui Iisus, crucea. Mai mult, runele care se citesc Guð pot face referire şi al unul, şi la altul. În zona estică s-au descoperit şi alte obiecte interesante, printre care un pandantiv cu simboluri rurikide, pe care este reprezentat ciocanul lui Thor, dar cu mânerul în formă de cruce (atribuit probabil regelui Volodimer, care a oficializat creştinismul la populaţia Rus în 988). Chiar şi elita deja creştină tot nu renunţa la simbolurile păgâne […].

Referinţe:
Helle, K., The Cambridge History of Scandinavia, Cambridge, 2003;
Wood, I., ‘Christians and Pagans in Ninth Century Scandinavia’, The Christianization of Scandinavia: Report of a Symposium held at Kungälv, Sweden, 4–9 August 1985, Alingsås, 1987;
Melnikova, E., ”How Christian Were the Vikings”, Ruthenica Suppl. 4, 2011;
Nilsson, B., Kontinuitet i kult och tro från vikingatid till medeltid, Uppsala, 1992;

De la Historia.ro

Posted in Istorie, Religie | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Prusia vs. Danemarca

Campania împotriva Danemarcei de acum 150 de ani este primul dintre războaiele de unificare iniţiate de Bismarck, la finele cărora se pun bazele Reich-ului prusac.

La sfârșitul lui 1864, 56.000 de soldați prusaci și austrieci mărșăluiesc de-a lungul râului Eider, granița dintre Holstein și principatul danez Schleswig. 20 de km. spre nord se află pe poziție 44.000 de danezi în fortăreața Dannewerk. O apără nu mai puțin de 27 de tranșee și 175 de tunuri. Politicienii de la Copenhaga sunt convinși că cetatea va rezista. Dar în timpul iernii lucrurile nu stau atât de bine, pentru că mlaştinile de la veste de fortăreață îngheață și sunt numai bune de traversat. Generalul Christian Julius de Meza, liderul trupelor daneze, este privit cu mare stimă de toți, deși este un personaj destul de excentric. Ca și în alte dăți, pe 31 ianuarie poartă un fes turcesc și o pijama peste uniformă și astfel îi întâmpină pe ofițerii prusaci care îi înmânează o scrisoare de la comandantul Friederich Wrangel. Cum Wrangel, bătrânul erou care participase chiar la războiul din 1806 împotriva lui Napoleon, primește aviz negativ din partea lui de Meza, își cheamă soldații și le ordonă să treacă Eider-ul. Populaţia locală solidarizează cu trupele, căci în sudul provinciei se vorbea germană și stăpânirea daneză era percepută drept cuceritorul.

Prusacii încearcă mai întâi fără succes să străbată brațul maritim de la Missunde, după care se îndreaptă spre est, împingându-i pe danezi spre interior. Pe 5 februarie pare evident că armata daneză se afla în fața unei catastrofe și că Dannewerk nu va rezista. De Meza dă ordinul de retragere în timp ce germanii traversează brațul Schlei. Trupele daneze fug spre Flensburg, în peninsula Sundewitt, unde se refugiază la Düppel, o cetate mai compactă, legată prin poduri de orașul Sonderburg și insula Alsen, acolo unde staționează alte trupe. Prusacii se decid să asedieze sistematic cetatea și să incendieze orașul din apropiere. În timp ce prusacii sunt ocupați cu tranșeele, danezii se gândesc la retragerea în insula Alsen, dar ministrul de război Christian Lundbye decide să păstreze pozițiile.

Mai mult pe Historia.ro şi Zeit.de

Pe aceeaşi temă: Al doilea război germano-danez (1864)

Posted in Istorie | Etichetat , | Lasă un comentariu

Norvegia digitizează toate cărţile Bibliotecii Naţionale

biblioteca_norvegiaBiblioteca Naţională a Norvegiei va trece toate cărţile din colecţia sa (sute de mii, cel puţin cele în norvegiană) pe calculator, le va digitiza, până la mijlocul anilor 2020; textul tipărit va putea fi căutat şi citit online.
Acesta efort de digitizare este similar cu cel din Marea Britanie şi Finlanda, dar Norvegia face un pas înainte în sensul colaborării cu foarte multe edituri pentru a permite oricui care are IP de Norvegia să acceseze lucrările cu drept de autor. Cele fără drepturi de autor vor fi disponibile pentru descărcare.
Biblioteca deţine echipament de scanare şi de analiză a structurii textului cărţilor. Se adaugă date suplimentare referitoare le fiecare carte, precum şi arhivarea fişierelor într-o bază de date uşor accesibilă.
Bibliotecarii estimează că trecerea întregii colecţii de cărţi pe calculator, care include materiale datând din Evul Mediu, va dura 20-30 de ani. Acest efort a fost început în 2006.

Posted in Cultură, Opinii | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Regulile casei

Pe vremuri, în Danemarca exista un cod al manierelor referitoare la soţia daneză; ceea ce trebuia să facă pentru ca relaţia să funcţioneze. Poate este valabil şi astăzi pentru orice căsnicie.

husorden

Nevasta trebuie:

§1 – să se comporte corespunzător şi să nu se supere.
§2 – să dea înapoi banii neutilizaţi pentru întreţinerea casei şi să ţină contabilitatea pentru cei folosiţi.
§3 – să nu ceară pălărie, rochie sau pantofi noi; bărbatul decide când acestea sunt necesare.
§4 – să aştepte cu micul dejun şi să-l lase pe bărbat să citească ziarul în linişte.
§5 – să calce pantalonii şi să-i facă pantofii cu cremă bărbatului, fără să se supere.
§6 – să nu caute niciodată în buzunarele sau sertarele bărbatului.
§7 – să fie la datorie în orice moment al zilei.

Posted in Cultură, Opinii | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

S-a întâmplat în Danemarca

citroen

Cum este oare posibil ca acest Citroen Xsara să ajungă sub rulotă?
S-a întâmplat pe Hjortholmvej în Suldrup, adică exact aici.
S-ar părea că danoizii joacă într-un film cu proşti.

Posted in Opinii, Social | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

La McDonalds în Aarhus

mcdonalds

Ce credeţi că face acest danoid la McDonalds?

Evident… Se simte ca acasă…

Posted in Opinii, Social | Etichetat , | Lasă un comentariu

Un sfert dintre evrei au părăsit Danemarca în ultimii 15 ani

evrei

Într-un recent interviu, preşedintele comunităţii religioase mozaice a declarat că numărul membrilor comunităţii a scăzut de la 2.639 în 1997 la 1.899 astăzi. Tinerii evrei consideră să-şi trăiască viaţa în Statele Unite sau Israel, unde nu există conotaţii negative referitoare la poporul evreu.
Se consideră că vina parţială în scăderea acestui număr constă în numărul mare de incidente (40) anti-semite înregistrate anul trecut, aproape dublu decât în 2009.
Anti-semitismul este legat nu numai de ameninţările verbale sau fizice, dar şi de discuţiile politicienilor despre subiecte ca interzicerea circumciziei şi trecerea „shechita” în afara legii, ritualul evreiesc de ucidere a mamiferelor sau păsărilor pentru hrană conform legilor alimentare.

Guvernul danez a celebrat săptămâna trecută, 70 de ani de la evacuarea evreilor danezi cu bărcile pescăreşti în neutra Suedie.

Pe aceeaşi temă:
Salvare, Expulzare şi Colaborare: Dificultăţile Danemarcei în trecutul celui De-Al Doilea Război Mondial (în engleză)

Posted in Opinii, Religie | Etichetat | Lasă un comentariu

De ce sirena daneză este mai fericită decât merlion-ul singaporez

sirena merlion

Un articol scris de Avi Liran pentru cotidianul Today din Singapore apărut la 30 septembrie 2013.

Potrivit unui sondaj referitor la fericire dat publicităţii la începutul acestei luni, recea şi nespectaculara Danemarcă a fost cotată din nou cea mai fericită naţiune din lume.
Continuarea

Posted in Opinii, Social | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Perspectivă daneză

26 februarie 2003. Photo: NASA

26 februarie 2003. Photo: NASA

5 septembrie 2013. Photo: Karen Nyberg, NASA

5 septembrie 2013. Photo: Karen Nyberg, NASA

Posted in Opinii | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Trenul subacvatic

Trenul subacvatic

Trenul subacvatic

O imagine artistică foarte interesantă cu modelul vechi al trenului suburban (S-tog) pe linia H+ spre Frederikssund din metropola Copenhaga.

Posted in Opinii, Social | Etichetat , | Lasă un comentariu