Alfabetul runic

Runele sunt un vechi alfabet germanic, folosit atât pentru scriere cât şi ca instrument de prezicere şi magie. S-au întrebuinţat peste tot în nordul Europei, Scandinavia, Insulele britanice şi Islanda începând cu anul 100 î.Ch şi până în 1600 era noastră. Inscripţii runice ale perioadei de aur au fost descoperite în Nordul Americii, povestiri care atestă faptul că vikingii au ajuns în America cu mult înaintea lui Columb. Simbolurile prerunice sau hällristningar au fost descoperite în cavernele epocii bronzului (1800-800 î.Hr.), prima dată în Suedia. Unele dintre aceste simboluri au fost intrepretate ca literele unui alfabet, în timp ce altele reprezintă idei şi concepte care au fost încorporate în numele runelor (soare, cal …).
Alfabetul grec a fost importat la multe popoare din aria Europei Răsăritene, suferind ample transformări grafice, inclusiv la vikingi, în Nord. Astfel s-au născut runele, denumire care provine de la substantivul finlandez runnot sau ceva sacru, divin, ascuns muritorilor. Pentru a le găsi şi o justificare divină, runele se aflau în arborele Ygdrassil, de unde prin înţelepciunea zeilor, au fost dăruite spre folosinţă oamenilor. Scrisul s-a răspândit prin activităţile vikinge, comerţ, război, politică în întreaga Peninsulă Scandinavă, cu precădere în perioada de afirmare a Creştinismului, când se importa şi alfabetul latin, prin filiera occidentală de această dată şi care va suferi la rându-i câteva modificări de structură după cele trei arii geografice şi lingvistice scandinave.
Unele simboluri runice se pare că au fost adoptate din alte alfabete, cum ar fi cel grecesc, etrusc şi cel roman timpuriu. Runele au fost alcătuite din linii drepte pentru ca în felul acesta să fie mai uşor de cioplit în lemn sau piatră. Cele mai vechi inscripţii runice pe pietre datează din sec. al III-lea era noastră, deşi probabil că alfabetele runice au fost folosite cu câteva secole înainte.
Vechiul alfabet runic german sau vechiul Futhark conţinea 24 de rune (foto1). Primele 6 rune ale alfabetului formează cuvântul „futhark“. Noul alfabet runic are 16 semne , s-a folosit  din anul 800 până prin anul 1300 (foto3).
Runele sunt un oracol pentru cel care are nevoie de un sfat. Ele lucrează cel mai bine dacă sunt descrise exact împrejurările şi dupa aceea li se adresează o întrebare concretă. Citirea runelor poate fi uneori obscură; sugerează anumite răspunsuri dar trebuiesc imaginate detaliile. Acesta este momentul în care intuiţia celui care citeşte runele deţine rolul cheie.
Actualul înţeles al cuvântului „rune“ este de mister, secret sau şoaptă. Fiecare rună are un înţeles ezoteric şi proprietăţi asociate cu el dincolo de sensul obişnuit, pământesc, precum şi o valoare fonetică. Fiecare transpunere într-un cuvânt sau o frază semnifică concepte importante pentru persoana care le foloseşte pentru că sunt îmbinate forţa naturii cu cea a intelectului.