Conceptul de eugenie (care în greaca veche înseamnă origine nobilă) a fost creat de antropologul englez Francis Galton (1822-1912) în anul 1883 şi presupune „studiul influenţelor susceptibile de a fi supuse autorităţii sociale şi capabile de a îmbunătăţi sau de a vătăma calităţile rasiale ale generaţiilor viitoare fie în mod fizic, fie în mod mintal“. DEX defineşte termenul de eugenie ca fiind disciplina care studiază aplicarea practică a biologiei eredităţii în ameliorarea genetică a indivizilor.
În Danemarca promotorul acestui concept a fost Karl Kristian Vilhelm Steincke (1880-1963), politician danez, care a fost ministru al justiţiei între 1924 şi 1926, între 1935 şi 1939 şi în 1950. Este considerat ca arhitectul „statului danez al bunăstării“ prin Actele de Reformă Socială de la începutul anilor ’30. El este cunoscut mai ales prin cartea sa Fremtidens forsørgelsesvæsen (Viitorul bunăstării sociale) din 1920 în care el susţine:
Noi tratăm non-entităţile cu toată grija, consideraţia şi dragostea, dar le interzicem în schimb, numai să se reproducă între ei.
Cartea sa stă la baza legilor daneze ale eugeniei, sterilizarea şi castrarea elementelor nedorite. Steincke consideră prevenirea reproducerii „non-entităţilor“ ca importantă pentru societate ca şi pentru copiii „non-entităţilor“.
În Danemarca, în virtutea numărului mic al populaţiei şi datorită faptului că s-au păstrat cărţi bisericeşti de sute de ani, s-a putut stabili că unele forme de debilitate mintală se transmit prin ereditate.
Dată fiind imposibilitatea realizării ideii de a se face ca debilii mintali să înţeleagă să nu procreeze, pentru ca statul să economisească bani, în Danemarca, în anul 1929, a fost introdusă legea cu privire la sterilizarea obligatorie. Mai târziu i-au urmat exemplul Finlanda, Norvegia, Suedia şi Elveţia. Vom remarca faptul că legile având ca scop reglementarea căsătoriilor funcţionau cu mult înainte de apariţia eugeniei. De atunci până în anii ’70, aproximativ 170.000 de scandinavi au fost sterilizaţi din motive eugenice. Problema programului de sterilizare în ţările nordice este foarte complexă şi ambiguă.
Unii, asociind eutanasia şi eugenia cu raţiuni strict economice, susţin ca persoanelor supraîmbătrânite sau întârziate mintal nu trebuie să li se acorde toate mijloacele medicale necesare, ba nici obişnuita asistenţă spitalicească. Astfel, printr-o lege aprobată în 1994, în Danemarca se interzice spitalizarea şi îngrijirea medicală în spitalele publice de stat a persoanelor bolnave în vârstă de peste 70 de ani. Mai mult, se propune chiar evaluarea economică a vieţii umane, în vederea luării de fiecare dată a hotărârii menţinerii pe mai departe sau ne-menţinerii acesteia.
În Danemarca este acceptată eutanasia pasivă prin suprimarea folosirii aparaturii de susţinere a vieţii în stările de comă depăşită şi/sau moarte vegetativă.
Pentru informaţii suplimentare a se consulta: Broberg, G. and Roll-Hansen, N. (eds.), Eugenics and the Welfare State, Sterilization Policy in Denmark, Sweden, Norway and Finland, East Lansing, Michigan: Michigan State University Press, 1996, care poate fi descărcată de aici.
Danemarca 