Sf. Martin

În Ziua de Sf. Martin ( 11 noiembrie) este sărbătorit Martin de Tours . Este perioada strângerii recoltei. În Europa Centrală, acest obicei are forme diferite, dar în principal se prezintă printre altele cu o procesiune cu cântece despre Sf. Martin şi o masă festivă în familie.
Acest obicei provine din lumea antică. În Imperiul Bizantin, creştinii sărbătoreau Ziua de Sf. Martin (11 noiembrie) prin post timp de 40 de zile.
Această sărbătoare a fost preluată şi pe Valea Rinului, iar la data de 11 noiembrie este declarat oficial Carnavalul. Impozitul era plătit în trecut prin produse naturale, iar gâsca era îndopată înainte de Crăciun, de aici provine gâsca ca simbol al sărbătorii Sf. Martin.
Sfântul Martin s-a născut în jurul anului 316 în oraşul roman Pavia, din Ungaria de astăzi. Cu toate că provenea dintr-o familie de păgâni, la vârsta de 12 ani şi-a dat seama de profunzimea învăţăturii creştine, la 18 ani fiind botezat în rit creştin. În acele vremuri exista legea ca fiii cavalerilor să preia serviciul militar al taţilor. Astfel, la 15 ani Martin a devenit cavaler în ciuda faptului că el nu îşi dorea acest lucru.
De această perioadă se leagă o legendă, care povesteşte că într-o zi geroasă de noiembrie pe un drum de ţară din Franţa călărea un grup de tineri veniţi din Italia şi care trebuiau să ajungă în următoarea localitate înainte de căderea nopţii. Printre aceştia se afla şi tânărul Martin. Se înnoptase când au ajuns la Amiens, însă poarta cea mare a oraşului era încă deschisă. Când a dorit să treacă prin ea, calul lui Martin s-a oprit. A zărit un om sărman care căuta adăpost de vânt într-o nişă a zidului ce înconjura oraşul, care era sumar îmbrăcat şi tremura de frig. Tânărul, pe tot drumul împărţise adesea pomeni oamenilor sărmani, rămânând cu veşmântul de cavaler şi mantia. Din dorinţa de a ajuta a scos sabia, şi-a tăiat mantia în două, o jumătate a dat-o omului sărman şi cealaltă jumătate şi-a pus-o peste umeri .
Când l-au văzut camarazii săi au fost miraţi de gestul de milostenie făcut. Răspunsul a fost: „Am procedat aşa cum aş fi făcut-o pentru un frate” .
În acea noapte pe Martin l-a trezit o lumină strălucitoare, apărându-i Iisus în statura omului sărman, purtând jumătatea de mantie şi arăta îngerilor pe cel ce-l îmbrăcase. Această trăire l-a impresionat pe eroul legendei până în adâncul inimii. S-a simţit chemat să slujească creştinismul, lăsându-se botezat. A acţionat altruist între oameni, din bunătatea şi iubirea sa. Mulţi cavaleri i-au urmat exemplul.
O altă legendă spune că Sf. Martin s-a ascuns într-un hambar, dar o gâscă i-a dezvăluit prezenţa printr-un măcănit. De aceea pasărea a fost ucisă şi mâncată la cină.
În Danemarca, friptura de gâscă servită la cina de Mortensaften (10 noiembrie) este un obicei care a apărut imediat după reformarea bisericii. Danezii consideră că această tradiţie le este specifică numai lor. Sf. Martin a devenit sărbătoare religioasă din 1770.
Tot în această zi este celebrat Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483 – d. 18 februarie 1546), primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane. Biserica daneză s-a reformat în 1536 în timpul lui Christian III. Protestantismul luteran este principala religie în Danemarca.