Janteloven

Manipularea maselor a fost pusă în aplicare în Danemarca cu mai mult de un secol în urmă, sub forma unor legi nescrise cunoscute sub denumirea de Janteloven. Legile Jante sunt versiunea nordică a sindromului macului înalt existent în Canada, Australia, Marea Britanie şi Noua Zeelandă care în esenţă constă în resentimentul asupra succesului altora.
Această lege a fost denumită şi descrisă de către autorul danezo-norvegian Aksel Sandemose (1899-1965) în romanul său En flyktning krysser sitt spor din 1933, unde scrie despre oraşul fictiv din nord numit Jante, care este modelat după micile comunităţi daneze (probabil şi norvegiene şi suedeze) de la începutul secolului XX, unde anonimitatea este imposibilă – fiecare îl cunoaşte pe celălalt. În această lege există 10 dogme care sunt variaţia unei singure teme: „Să nu crezi că eşti cineva deosebit sau să nu crezi că eşti mai bun decât noi“. În esenţă prin „noi“ se poate înţelege regimul, guvernul, statul.
Trebuie înţeles că aceste legi descriu complet atitudinea şi mentalitatea majorităţii danezilor. Nu putea fi un instrument mai perfect de a controla societatea. Conform ultimului principiu „Să nu crezi că ne poţi învăţa ceva“ arată pentru oricine vine aici, care are cunoştinţe, este deştept, cu experienţă, că este imposibil de a introduce noi idei sau metode în Danemarca. Aceasta înseamnă aroganţă şi degradare proprie.
Cei care nu respectă Janteloven şi nu se comportă potrivit ei, sunt priviţi cu suspiciune şi ostilitate. Sandemose a adăugat cea de-a 11 regulă, formulată printr-o întrebare: „Crezi că nu ştiu nimic despre tine?“ Aceasta este ameninţarea implicită a unora din comunitate care ştiu ceva despre aceia care îndrăznesc să încalce Jantelov, care apoi poate fi folosit împotriva lor; este un fel de şantaj, o atitudine incredibilă foarte periculoasă. Legile nu sunt îndreptate numai către străini; danezii le aplică instinctiv şi în mod egal chiar împotriva lor înşişi. Aceasta înseamnă că regulile Legii Jante a creat un stat în care indivizii sunt arestaţi, unde niciunul nu doreşte sau nu încearcă să fie prea sus sau prea departe de ceilalţi din punct de vedere social sau economic. De aceea toţi se îmbracă la fel, se tund la fel, vorbesc la fel – folosesc aceleaşi fraze mereu, mănâncă aceeaşi mâncare, se distrează în acelaşi fel fără nici o variaţie – efectul de turmă.
Această ţară a devenit o zonă experimentală a controlului minţii maselor.

Foto: flickr